Si acum povestea, pe scurt.
Pentru cei care nu au idée despre cum se ia o autorizatie pentru un mars, iata aici spinosul drum in pasi marunti:
· pasul 1: cu citeva zile inainte de data cind intentionezi sa “marsaluiesti”, mergi la Registratura Primariei ( ca ONG ) si depui o cerere cu coordonatele actiunii ( data, locul, orele, motivul marsului, organizatori, numar estimate de persoane, etc );
· pasul 2 – se zice ca vei fi sunat de catre cei din Primarie, cu citeva zile inainte de mars si programat sa-ti sustii punctul in fata Comisiei Generale, sa stabilesti traseul cu acestia,etc
· pasul 3 – mergi in fata Comisiei, discuti cu ei si ridici autorizatia dupa ceva negocieri
Acum sa va spun cum au decurs in cazul nostru aceste etape: am depus cererea la Registratura si am asteptat citeva zile sa sune cineva; m-am mirat ca nimeni nu a sunat si se apropia data cu Ziua Africii; la Registratura mi s-a spus ca vom fi chemati de Comisie luni sau joi; in cursul zilei de azi, adica miercuri, am avut fericita inspiratie sa sun la Primarie sa-i intreb putin pe cei de acolo de voie buna.
Am aflat cu surprindere ca azi era ziua de intrunire a Comisiei, si ca de noi, cei cu “marsul afro”, nu avea nimeni habar. Bineinteles ca am cerut explicatii si am intrebat de ce nu am fost sunati sa ne prezentam ( asta dupa o serie de telefoane si dupa ce am accesat diferite interioare care ma plimbau de la unii la altii ). In cele din urma cineva a catadicsit sa-mi zica “veniti acum de
Mi-am anulat programul pe ziua de azi si am plecat cu super nervi spre Primarie, unde, desigur, am asteptat nici mai mult nici mai putin decit 3 ore ca sa-mi vina rindul. Ca fapt divers si amuzant, inaintea mea a intrat cineva de la Circul Globus. Noroc ca au mai venit ceva cunoscuti pe acolo ca sa-mi tina de urit.
Asa…si acum
Intru in fata Comisiei aliniate frumos in jurul unei mese si prima chestie pe care mi-o zice o secretara (cred): “Da de ce n-ati raspuns la telefon, ca v-am sunat de 2 ori pina acum?” Ii raspund foarte raspicat ca de citeva zile incoace am fost extrem de atenta cu telefonul, stiind ca urmeaza sa fim sunati pentru autorizatie, dar dumneaei continua sa sustina ca ceea ce zic eu nu e adevarat, ca am fost sunati in repetate rinduri si ca a intrat casuta vocala. Precizez ca nu am casuta vocala la telefon.
Buun. Le spun pe scurt despre ce e vorba, ce intentionam sa facem, pe unde vrem sa mergem, iar raspunsul apare neintirziat: “Nu se poate pe traseul de care ziceti voi” ( Piata Victoriei- Romana-Universitate – asta propusesem noi ). “Ce-ar fi sa renuntati voi la traseu, sa va adunati intr-un parc si gata?”. Le raspund ca oricum ne vom opri intr-un parc si ca vrem neaparat sa mergem pe un traseu, iar daca cel propus de noi nu poate fi folosit, atunci sa gasim impreuna altul. Motivul pentru care traseul nostru nu a fost aprobat este faptul ca pe el sint plasate puncte ale campaniei electorale, care au prioritate in fata oricarei alte initiative…
Apoi au inceput glumitele: “Auziti, da daca tot vreti voi sa marsaluiti, de ce nu mergeti pe centura Bucurestiului, sa tot aveti acolo spatiu sa va plimbati, un adevarat traseu…” (…) “Haaaa, iti dai seama bai nene ce nebunie iese acolo, innebunesc soferii aia, negrese, femei
Alternativa a venit curind: “Auzi ma, ia da-le traseu prin Ferentari, din Rahova pina in Zetarilor, ce asta nu e tot Bucuresti? Sa se duca sa protesteze acolo sa vada cum e”. La faza asta le dau replica, le zic ca oricum avem proiecte in Ferentari, si ii rog frumos sa nu-mi mai vorbeasca la modul asta, ca si cum as fi total paralela cu realitatile din zona asta sau cu realitatile orasului in general.
Incerc sa negociez alte trasee, dar peste tot in centru e ocupat. Mai propun traseul Unirii-Pta Constitutiei-Izvor-Cismigiu, dar iese la iveala ca PNTCD face nush ce in Pta Constitutiei duminica, deci cade. La care apare o noua interventie: “Auziti, da de ce nu mergeti voi cu aia de la Gay Parade, ce, aia nu e tot diversitate????” Le raspund ca ala e cu totul alt gen de mars, un mars al diversitatii sexuale, iar la noi e vorba mai mult de solidarizare, etc etc etc. “Eee, tot diversitate e, puteati sa mergeti si voi acolo”, isi da cu parerea un domn din Comisie, manifestind un dispret suprem fata de initiativa noastra.
Continua glumitele: “Da’ nu ne aduceti si noua un costum din ala african sa-l imbracam pe colegu asta al nostru, cred ca i-ar sta bine, nu-i asa dragutule?”
“Da’ si la marsu asta al vostru vin si femei din astea
Pe masura ce imi aduc aminte, mi se pare aproape ireal…
Si toate astea dupa 3 ore de asteptare intr-un hol sinistru, cu gardieni si alti angajati pe care ii poti observa dintr-un foc cum freaca menta facindu-se ca lucreaza. In interesul cetatenilor, desigur…
Si zic ca mi se pare ireal pentru ca am stat in fata unor oameni care detin o functie de interes public, iar acesti oameni sint practic angajatii nostri, ai celor care i-am votat si care ne pregatim in continuare sa-i votam…Mi se pare ireala lipsa lor totala de respect, si nu inteleg de unde si pina unde isi permit acesti functionari sa ne sfatuiasca jovial sa mergem “sa facem marsul cu femeile africane pe centura”, si alte dume din astea…Mi se pare ireal ca toate astea se intimpla in plina campanie electorala…
In concluzie, in anul European al Dialogului Intercultural, intr-o “capitala europeana” cum tot zicem ca este Bucurestiul, diversitatea inseamna multa bataie de cap. Iar cultura africana se reduce, in viziunea unora, la femei voluptoase si costume colorate. Din pacate, chiar reprezentanti ai autoritatilor sufera de dureri de cap in fata diversitatii si de fantezii exotice in fata Zilei Mondiale a Africii. Oare acesti distinsi domni au uitat ca totusi ei reprezinta o functie, o pozitie, ca practic ei sunt guvernul local? Si ca aceasta pozitie cere – sau ar trebui sa ceara – o anumita eticheta, o anumita decenta in comportament? Se pare ca au cam uitat…si nici macar torida perioada electorala nu ii ajuta sa-si reaminteasca…
La fel de trist este ca aceste “autoritati” continua sa se amuze de initiativele societatii civile, cu gandul la scaunele caldute de “sefi” pentru urmatorii 4 ani.
Dar…acestea sunt motive in plus pentru noi sa facem aceasta actiune si sa sustinem
PS: autorizatia o vom ridica miine; din pacate va fi un mars pe trotuar, si nu unul pe sosea, intrucit Comisia a sustinut ca nu are cum sa opreasca circulatia masinilor, ca ar fi prea complicat. In mare, traseul va porni din fata Casei Studentilor ( Preoteasa ) si se va opri la una dintre intrarile din Cismigiu. Vom anunta oricum toate detaliile.
Punctul de intilnire: Casa Studentilor ( Preoteasa), ora 16:30, cu plecare la 17:00
2 comentarii:
Si ce dak e pe trotuar?! tot mars este....si tot o sa le dam cu tifla minunatilor frunctionari publici cu mintea ingusta peste nas.
Eu una...abia astept sa inceapa! (si unde pui...k doar ce am descoperit acest mars...acum 7 minute :D)
mi se pare josnic modul in care v-au tratat cei de la primarie; puteti incerca sa le faceti o plangere la Consiliul pentru combaterea discriminarii; pentru asta ar trebui (1) sa aveti cetatenia romana si (2) sa nu fi intrat in acea comisie singur / singura, ci cu cineva care sa poata fi martor la ce s-a intamplat acolo.
Trimiteți un comentariu